Un pas spre adevar.
Ar fi viata un lucru impermiabil? Pe alocuri calculez in minte ca normele juridice sunt doar reguli receptibile de cei ce traiesc in ierarhii limitate de teritoriu negru. Dar pe altele, inteleg ca fara ele negrul ar fi ridicat spre alb in lampioane glossy.
Exemplu de urmat in teren nearat este copilul zambaret si cuceritor, cu privire senina si curata , care stie mult mai multe, decat adevarul despre univers, doar ca cei din jur ii limiteaza lumea si ii impune sa creada in ceea ce nu exista. In valori reci si exhaustve, in oameni goi si ludici. Influenta doctrinei fundamentale ale curajului, este prima care ii descopera adevarata creatiune in univers,platonic, copilul o adopta pe cai cutumiare si ortodoxe dar o reaminteste abia in fata duelului cu uraganul. Pentru ca doar in fata fricii si dorintei, o mama poate sa ridice o masina ca sa-si scoata copilul de sub ea. Fizic ar fi imposibil si nici muschii corpului nu sunt indeajuns antrenati pentru a sufla cu doua antebrate un autocar in aer. La nivel psihic se obtine comanda si indiferent de tesutul muscular, este automat concentrat pe imposibil. Deci rezulta ca este posibil ceea ce stiintific se demonstreaza contrariul.
“Oamenii cresc enorm atunci când se află faţă în faţă cu propria moarte. Am învăţat să nu subestimez capaciatea fiecăruia de a creşte. Unele schimbări au fost fenomenale. Fiecare a experimentat o varietate de emoţii, aşa cum era de aşteptat. Mai întâi negare, apoi frică, apoi furie, remuşcare, mai multă negare şi, într-un final, acceptare.”
Un gand in curs de deplasare se zbate in carare, pentru ca PUTEREA GANDULUI ajunge sa invinga stiinta si chiar legea.
-Ce mai este o lege?
